Extazul feminin- o mare necunoscută (II)

Tantra, calea rapidă, pune , dimpotrivă, accentul pe receptivitate, pe faptul de a fi un burete spongios, ca să folosesc expresia lui Milarepa, de a primi în tine pe celălalt.

Practicile tantrice de prim nivel pun mult accent pe polaritatea „normală „ a bărbatului şi a femeii. Bărbatul trebuie să îşi intre în elementul său yang, în energia sa specifică înainte de a se dechide către femeie. Altfel, el se efeminează şi îşi pierde din savoare, iar partenera lui nu mai poate atinge stările extatice menţionate mai sus , stări care reclamă o virilitate deosebită. Pe de altă parte, în această primă etapă bărbatul învaţă să-şi gestioneze energia, difuzându-şi-o în tot corpul şi intrând într-un prim nivel de extaz prin intermediul jocurilor energetice. Aceste momente sunt descrise în amănunt în cartea Amantul tantric . ( http://www.amazon.fr/Lamant-tantrique-Lhomme-sexualit%C3%A9-sacr%C3%A9e/dp/2840583097/ref=pd_bbs_sr_1/171-4397009-2566634?ie=UTF8&s=books&qid=1193915014&sr=8-1 )

Dar odată ce energia yang a fost angrenată, bărbatul poate găsi drumul abandonului, calea lui yin, calea primirii celuilalt în sine. Acest lucru nu este deloc uşor pentru un bărbat foarte viril: frica de homosexualitate şi feminitate sunt încă foarte prezente în societatea noastră. Cu timpul, alături de partenera sa, bărbatul poate să descopere extazul feminin deschizându-se energiei femeii care devine, pentru moment, yang. Femeia îl încalecă iar el i se abandonează, primeşte, difuzează energie şi se deschide spre femeie ca şi când ar fi posedat de către ea, ca şi când el însuşi ar fi penetrat de către ea. În acest moment el poate avea impresia ca falusul nu-i mai aparţine, ci că un falus feminin îl pătrunde. El simte atunci femeia în pântecele său şi se abandonează energiei ei. Deschizându-se astfel, el poate descoperi o stare nouă, mai profundă, în care el are în acelaşi timp experienţa fragilităţii şi uniunii, o stare care îi dă impresia că acum nu mai depinde nimic de el, ci de energia venită de la partenera lui. Dacă el i se abandonează total şi nu mai caută să controleze ceea ce survine, el poate să contacteze atunci senzaţiile deschiderii inimii, ale uniunii cosmice şi ale pierderii oricăror limite. Această experienţă este iniţiatică: ea este transformatoare. Bărbatul poate atunci să înţeleagă efectiv şi în profunzime elementul feminin şi făcând asta, să se deschidă în mod natural divinului, de o manieră mai degrabă ... agreabilă, nu-i aşa?

Deschiderea spre feminin nu este neaparat o practică sexuală: ea se exprimă de fiecare dată cînd primim în noi, în profunzime, pe cineva. De exemplu, într-o discuţie, atitudinea yang înseamnă a încerca să convingi pe cineva, a-i schimba cuiva opiniile. Atitudinea yin înseamnă, dimpotrivă, a asculta şi a te pune în rezonanţă cu celălalt încercând să îl înţelegi şi fiind gata să-ţi schimbi convingerile. Observând semnalele ce vin spre noi de la viaţă, ascultându-ne intuiţiile, busola interioară, sunt alte modalităţi de a ne branşa pe latura noastră yin, pe deschiderea spre ceilalţi.

Ceea ce trebuie spus aici este că totul se cere modulat de la o persoană la alta. Unii bărbaţi sunt în mod natural mai yin decât alţii, dar ei uneori sunt supuşi riscului să-i piardă forţa, ceea ce ridică alte probleme, căci virilitatea trece atunci în umbră. Iar unele femei pot fi foarte yang: dacă temerile individuale şi experienţele traumatizante constituie evident un obstacol spre abandon, se poate spune că, din păcate, nici feminismul şi nici modul competitiv al lumii moderne nu încurajează femeile să-şi asume feminitatea. Tocmai de aceea, feminitatea nu este, pentru o mare parte a populaţiei, o valoare fundamentală precum bărbăţia.
Şi, deci, pentru a reveni la ideea mea iniţială, tragedia bărbatului este de a nu fi cunoscut extazul feminin, dar şi cea de a nu fi avut nici măcar ideea că acesta există şi că este posibil. Este raţiunea pentru care bărbaţii abandonează încă de la început ideea că ar putea simţi plăcere fiind atenţi să primească în ei ceea ce vine de la femeie. Dat fiind faptul că se trece printr-o fază de fragilitate (a te deschide către celălalt poate fi periculos), ei nu se cuplează niciodată la elementul yin din ei şi rămân într-o atitudine cel puţin suspectă faţă de această „slăbiciune”. Atunci când se petrece acest eveniment, este evident o plăcere, dar acest lucru este atât de rar! Şi asta tocmai pentru că e departe de gândirea yang, încât majoritatea bărbaţilor au o mare greutate în a conştientiza acest alt aspect al fiinţei lor. Din această cauză bărbaţii foarte yang proiectează energia lor yin către femei foarte yin şi sunt atraşi de femei foarte feminine care, prin relaţie, îi hrănesc cu feminitatea de care ei au atâta nevoie, chiar dacă ei nu conştientizează acest lucru. Eu spun adesea că este foarte frumos un bărbat viril care plânge, căci este întotdeauna debutul unei aventuri, al unui drum individual, în care cele două aspecte ale fiecărei fiinţe, yin-ul şi yang-ul se combină armonios.

Într-o viitoare postare vă voi vorbi despre tragedia femeii: aceea de a crede că plăcerile şi fericirea ei depind de bărbat şi de prezenţa sa.


(traducere din franceză după
http://www.sexespi.com/search?updated-min=2009-01-01T00%3A00%3A00%2B01%3A00&updated-max=2010-01-01T00%3A00%3A00%2B01%3A00&max-results=2 )