duminică, 12 iulie 2009

Relaţia tantrică; frânele (II)

Pentru aceste două motive, teama de agresiune şi frica de abandon, numeroase femei afirmă că ele caută bărbaţi „serioşi”, ceea ce pentru ele ar însemna „bărbaţi care se angajează într-o relaţie”, bărbaţi în care ele să aibă siguranţă, în acelaşi timp protectori, tandri şi care nu se uită la alte femei. În alţi termeni, aceste temeri generează o dorinţă de securitate, iar bărbatul devine cel care protejează şi linişteşte. În loc ca femeia să îşi asume această nevoie legitimă de securitate, depăşindu-şi temerile şi având încredere în propriile sale posibilităţi de protecţie, ea proiectează asupra bărbatului această nevoie. Acesta devine atunci purtătorul unei misiuni: protecţia femeii, protecţie de care el se achită de altfel destul de bine, adesea căci aceasta este una din faţetele masculinului. Dar dacă această cerere devine foarte puternică el nu mai poate să-i facă faţă, ceea ce o înfurie pe femeie, aceasta catalogând barbatul ca neserios sau ca nevrând să se angajeze. Uitaţi-vă pe Meetic sau pe orice site de întâlniri şi observaţi fişele de prezentare ale femeilor. Aproape jumătate din ele caută asemenea barbaţi. Din acelaşi motiv atunci când unul dintre acesti barbaţi se uită la altă femeie, el este imediat judecat pentru slăbiciunea lui şi pentru „cota lui imatură”( „cota imatură” este de asemenea una din marile critici pe care femeile le aduc bărbaţilor, uneori pe bună dreptate, dar adesea pentru a masca propriile lor dificultăţi. ), dar de fapt, este teama femeii de a nu fi părăsită, abandonată şi de a nu mai fi protejată.


Temerile bărbaţilor sunt de altă natură. Ele sunt legate mai puţin de nevoia de protecţie, ci de nevoia de valorizare. Bărbatul are teama de „a nu fi la înălţime.” Aceasta vine din copilărie, pentru că masculinul tinde mereu să se compare, să intre în competiţie, indiferent care este subiectul acestei competiţii, poate fi el cât de neînsemnat, cum ar fi de exemplu cine are jetul cel mai lung la urinat. Acest comportament de punere în competiţie faţă de orice sau de oricine face parte din construcţia psihică a bărbatului. Problema la barbat e „cine are cea mai puternică maşin㔺i, evident, „cine are cel mai mare falus”. În acest context, chiar el vrea să-şi demonstreze sieşi că este performant, că este puternic, că domină situaţia.


Acest mod de a acţiona îşi are rădăcinile încă în perioada pubertăţii şi a adolescenţei. Întâlnirile sexuale iau adesea forma unor examene în care bărbatul trebuie să demonstreze cât e de viril, cât e de performant. Acel „Ei, te-ai simţit bine, eşti fericită?” al bărbatului este un alt mijloc de a se asigura de virilitatea lui. În acest context, pana de erecţie sau ejacularea precoce afectează bărbatul în profunzimea identităţii sale de mascul. Deci e în natura lui să se asigure. Bărbatul, dacă nu este un macho veritabil, el caută totuşi să controleze situaţia, căutând punctul sensibil al femeiii şi făcând-o să se simtă bine. El caută să fie cel mai bun dintre competitori şi vede patul ca pe o arenă a olimpiadelor sexuale. El este tehnicianul care a învăţat toate metodele şi mângâierile pentru a o face pe frumoasa lui să leşine de plăcere. El caută atunci în sex un mijloc de a se valoriza şi de a-şi rezolva problemele de identitate.


Observăm aici un joc complex între bărbat şi femeie: „Eu te valorizez şi îţi promit să-ţi fiu fidelă dacă tu mă ocroteşti.” spune femeia si „Eu te protejez şi îti promit fidelitate dacă tu mă valorizezi” spune bărbatul. Să nu uităm de „ Eu nu sunt nimic fără tine, dacă mă vei părăsi eu voi muri.” Dar amândoi spun:”Nu mă abandona!”. Numim aceasta PASIUNE, dar TANTRA consideră acest mod de a interacţiona o formă de imaturitate relaţională care conduce firesc la nefericire (pasiunile sunt efemere şi pline de suferinţă), trăind în ceea ce budhismul numeşte SAMSARA, adică locul tuturor acţiunilor noastre în care fiecare dintre noi caută să câştige ceva din celălalt pentru a trăi, dar aceste mici câştiguri se transformă, în final, într-o viaţă de frustrări şi suferinţe. Este tragedia umanităţii de milenii.


Cu alte cuvinte, TANTRA ne cere să ne înscriem relaţional într-o mişcare evolutivă, să părăsim sistemul nostru arhaic de a ne relaţiona cu sexul opus. Dar ceea ce este dificil în TANTRA este că, de obicei se crede că doar fiinţele avansate spiritual şi psihic (cele care au lucrat suficient asupra lor pentru a observa mişcarea ego-ului) pot intra în astfel de relaţii tantrice. E necesar să precizăm că dacă în mod natural destul de puţine persoane au calităţile psihice necesare să angreneze astfel de relaţii, nu e mai puţin adevărat că fiecare din noi poate lucra cu sine, cu ajutorul unor cunoştinţe teoretice sau unor animatori de tantra şi că, dacă cineva este onest cu sine însuşi, (ceea ce, din nefericire, se întâmplă foarte rar), este posibil să se elibereze de determinismele sale bio-psiho-sociale şi să intre într-o relaţie adevărată cu celălalt.

(traducere din franceză după
http://www.sexespi.com/search?updated-min=2009-01-01T00%3A00%3A00%2B01%3A00&updated-max=2010-01-01T00%3A00%3A00%2B01%3A00&max-results=2 )