Andrew Cohen, mentor spiritual, după unii, spune, în revista "What is Enlightment sur la developpement spirituel des femmes", că femeile au o mai mare reticenţă decât bărbaţii în a merge dincolo de ego. De fapt, această remarcă se datorează mai ales faptului că Andrew Cohen nu înţelege nimic din esenţa feminină şi că nu cunoaşte decât maniera yang de autodepăşire, calea acţiunii şi eroismului, părând a fi uitat de elementul feminin:
El omite din sistemul lui de dezvoltare spirituală chiar miezul istoriei, adevărul despre feminin în toate dimensiunile sale: extaz, dragoste, compasiune.
În articolul Les grandes mystiques, apărut în nr. 33 al revistei ,,Monde des religions” Y.T. Masquelier citează pe Therese d’Avila care afirma: ,,Există mai multe femei favorizate de această graţie decât bărbaţi”; ea vorbea aici de extazul mistic. Ca femeie şi ca mistic, ea a explorat calea feminină a extazului mistic, calea care apare prin percepţia divinului în Sine… cale atât de evidentă pentru multe femei…
Eu am întâlnit într-adevăr multe femei care, prin practică tantrică, punând în joc recepţia în Sine a celuilalt (combinaţie de practici senzuale, energetice şi spirituale), pot atinge niveluri foarte profunde de extaz mistic, de disoluţie şi de fuziune cu Divinul, stări situate net dincolo de ego. Numărul de femei care se pot conecta la divin pe calea extazului pare mult superior celui al bărbaţilor. Dar, dezvoltându-şi partea lor feminină, de primire a divinului în sine, şi bărbaţii pot să atingă niveluri înalte de conştiinţă şi să devină precum “un bambus gol pe dinăuntru”, aşa cum aminteşte Tilopa: “Deveniţi precum un bambus gol pe dinlăuntru, fără nimic în interior şi atunci buzele Divinului vă vor atinge uşor, bambusul va deveni flaut, iar cântecul se va înălţa…cântecul lui Mahamudra.” Deveniţi total receptivi, deschişi, fără ego şi fără gânduri preconcepute şi atunci veţi auzi în voi vocea Divinului. Această stare corespunde Marelui Orgasm cu Universul.
Pentru ca un bărbat să ajungă la această stare de receptivitate, el trebuie adesea să lupte cu mentalul său, cu prejudecăţile şi cu ego-ul. Pentru femeie este cu mult mai simplu. Dacă are o sexualitate bine trezită, ea ştie intuitiv să adopte atitudinea necesară deschiderii în interior pentru a-l primi pe celălalt în fiinţa ei. Este vorba despre simpla conectare la centrul său sexual, yoni şi de a merge mai în profunzimea fiinţei sale, deschizându-se într-o relaxare totală... cu alte cuvinte, dizolvându-se şi unindu-se cu celălalt. Aceasta poate să o facă în timpul unui act amoros sau, precum Therese d’ Avila sau alte femei mistice, în timpul actului de uniune cu Divinul, considerat aici ca o componentă masculină, cu alte cuvinte, în timpul rugăciunii.
Iată cum descrie Therese d’Avila o stare de extaz pe care a trăit-o:
"Ceva insinuant şi dulce... se întreba dacă acest vis straniu nu era cumva un avertisment: era destul să coboare în sine însăşi, să se adâncească în suflet şi certitudinea apărea; nu era sentimentul unei prezenţe individuale, era un fel de învăluire atât de vagă şi informă precum o apă călduţă sau o lumină cumva materializată.
Mai întâi simţi ca o uşurare, o senzaţie fugară de lejeritate; apoi, deodată o stare suavă îi invadă pieptul. Era ca o inundare atât de stăruitoare încât simţea că inima era gata să se rupă... ochii nu mai priveau nicăieri... atunci bucuria o învălui, simţurile încetară... apoi totul în jurul ei dispăru... ce rămăsese era o senzaţie de veselie pe care nu o mai cunoscuse, o dilatare a dragostei.
Inefabilul o penetra până la identificare. Un sentiment de iubire o invada în valuri precum o mare care câştigă tot mai mult din ţărm, nemailăsându-i nimic din ea însăşi.. ceva în ea se dizolva delicios până la anihilarea propriei structuri; apoi simţea o protecţie mai puternică decât niciodată, fără putinţa de a i se sustrage; impulsul voinţei divine îi copleşea voinţa . Ea nu putea decât să-i ofere supunerea şi pasivitatea sa radioasă. Îi fu dat să cunoască un asemenea deliciu, iar acum teama că acest deliciu va înceta, o făcea să verse lacrimi fără să vrea. Nu mai ştia dacă suferea sau era inundată de bucurie."
Mi-a fost dat să trăiesc într-o zi un astfel de extaz, în urma căruia am trăit o stare de gratitudine faţă de Dumnezeu pentru că mi-a acordat privilegiul să cunosc ce înseamnă să exişti cu adevărat. Şi chiar dacă extazul meu nu a mers până în punctul de a fuziona cu Divinul, am trăit acea dilatare a iubirii profunde, ca pe un flux delicios care îmi umplea şi îmi dilata pieptul revărsându-se în valuri de dragoste... Am trăit acea stare timp de câteva ore şi, din timp în timp, această stare se reproducea. În aceste momente, ego-ul dispăru ca şi când nu ar mai fi fost necesar, dragostea luându-i locul... în această dragoste nu existau temeri, nici dorinţe, altele decât uniunea cu Divinul. Din nefericire, această experienţă înaltă nu a durat, şi, chiar dacă ea mi-a arătat drumul înţelepciunii şi compasiunii, eu nu sunt mereu înţelept şi nu trăiesc această iubire necondiţionată şi fără obiect în viaţa de toate zilele.
(traducere din franceză după
http://www.sexespi.com/search?updated-min=2009-01-01T00%3A00%3A00%2B01%3A00&updated-max=2010-01-01T00%3A00%3A00%2B01%3A00&max-results=2 )
duminică, 22 februarie 2009
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu